Cum a zis cineva anterior, pesimismul distruge omul, dar oiricum suntem optimisti, pentru ca nu avem incotro. Suntem pusi la figurat, sau chiar la modul direct, la zid prin situatia in care ne aflam si undeva citisem, printre niste fabule, o parafraza a expresiei "cat traim sa speram", ca "ma sperii cat sper", dar oricum ramanem cu speranta si speram ca ea sa moara ultima, mult mai tarziu decat noi si suntem optimisti pentru ca trebuie sa o facem pentru viitorul copiilor. Ii avem pe ai nostril, ii avem pe cei care stau in spatele nostrum si asteapta un viitor, dar viitorul lor este batranetea noastra si viitorul tarii, legatura cu traditiile, obiceiurile, valorile spirituale pe care le-am mostenit de la neamul nostrum si de fapt, toata viata ma ocup cu asta: implantarea la copii a dragostei fata de tot ce este frumos, vesnic, omenesc.
De multe ori am fost invinuita de propaganda proromaneasca. Deci cuvantul roman, grafia latina, aici, pentru autoritatile locale si pentru multi poate chiar si din locuitori, este sperietoarea numarul 1. Acum lumea se mai convinge de niste chestii, vad ca nu au un viitor pentru copii si pratic, majoritatea copiilor care absolvesc scoala, merg la studii la Chisinau, in Romania si vad ca asta este viitorul lor si ca ceea ce fac cu noi aici este un adevarat genocid, este o exploatare a omului de catre om, este o incalcare a dreptului international, desi noua ni se spune ca avem drpturi: este o tara democrata, avem trei limbi de stat, de ce sa nu vorbim rusa, ucraineana, adica se respecta, pe cand aceasta lege nu se respecta categoric, deoarece chiar facandu-se cu noi niste ordine, ca sa nu mai vrem nimic sis a nu putemmerge mai departe pentru a solutiona problema cu scoala.
Ni se citesc ordinile in limba rusa si dac noi suntem niste infractori, care am incalcat legea de stat, voi sunteti acei care veniti cu ordine in limba rusa in scoala moldoveneasca; deci voi sunteti acei infractori, noi indeplinim ordinile, iata respectam regulamentul, facem totul cum doriti voi, practic. Referitor la situatia noastra, suntem pedepsiti pentru orice gandire mai voluntara, pentru orice tendinta spre libertate, prin ordine stupide, prin eliberarui din serviciu, iata de exemplu in '99 pentru ca am fost invitati la Chisinau cu copiii, eu fiind invatatoare de muzica si practic arta corala, am fost invitati cu grupul de copii pentru a participa la Chisinau si peste nici o luna, am fost chemata la directie si am fost invinuita ca am tradat interesele patriei, asa-zise si ca as fi mers acolo ca sa multumesc acelui presedinte.
Am zis ca nu am plecat pentru asta, copiii au participat, au fost cei mai frumosi sin e-au aratat la televizor, asta a fost pacatul nostru - ca am fost mai buni ca altii. Pentru asta am fost eliberata, m-au impus sa scriu benevol cerere. Asta este situatia caraghioasa ca emit ordine fara sa-si dea seama ca incalca legile, ei insusi contra-zicanu-se.
Actualmente, am avut o intrevedere cu reprezentantii de la Inaltul Comisariat OSCE, la care a venit momentul sa spun despre ordinal ce fusese emis cu o zi inainte, referitor la organizarea asa-zisa a scolii, unde ne-au acuzat ca mintim si ni s-au spus niste minciuni si toate adresarile pe care le facem noi pentru a solutiona problema, de fiecare data intend niste termene, ca sa nu mai vrem sa mergem inainte. De data aceasta suntem incapatanati si nu o sa dam inapoi, caci nu e cazul. E nevoie de sustinerea tuturor si cred ca va fi.