Sunt participant la rzboiul pentru apararea integritatii teritoriale a Republicii Moldova, actualmente pensionar militar. Pentru mine indeosebi este dureroasa situatia care astazi este creata in zona transnistreana a Republicii Moldova, ca bastinas, ca persoana care cu arma in mana am aparat acest pamant si acesti zece ani care au trecut de la evenimentele cunoscute sunt foarte dureroase, fiindca problema in principiu a ramas aceeasi, intr-o stare de stagnare a evenimentelor din 1992. Nu se impusca, dar razboiul practic se prelungeste. Razboi informational, razboi intelectual, razboi de deznationalizare a populatiei bastinase, prin diferite metode a regimului separatiat de la Tiraspol, sprijinit, in mod direct de fortele sovine de la Moscova.
In deosebi, as vrea sa vorbesc despre problema deznationalizarii care are o continuitate. Acest teritoriu, ultimii 200 de ani s-a aflat sub presiunea regimului tarist, mai tarziu a politicii imperiale a Uniunii Sovietice si daca in Basarabia scoala, biserica, alte organe au activate in baza limbii romane o perioada mai indelungata, iar aici, in scoala s-a inceput a vorbi in limba bastinasilor, incepand cu 1918. In aceasta perioada, din 1918, pana la momentul actual, de 4 ori au trecut la diferite grafii, ceea ce vorbeste despre o situatie deosebit de complicata.
Chiar ultimii 10 ani, din 1989 scolile au trecut la grafie latina, in 1992, dupa razboiul care a avut loc pe acest teritoriu, a fost impus fortat sa revina la grafia chirilica, mai tarziu 7 scoli au putut obtine prin lupta cam pe jumate dreptul de a activa in baza grafiei latine si astazi din nou, aceeasi problema, se face tot posibilul pentru ca aceste scoli sa nu activeze, ca copiii basinasilor sa invete in limba rusa. Astazi, numai 40% din copiii basinasilor invata in limba maternal, ceilalti, 60% invata in limba rusa. Si din cele 40% numai 7 scoli activeaza in baza grafiei latine.
Celelalte 32 moldovenesti, cum le numesc ei, in baza grafiei chirilice si 15 mixte.(mai sunt inca 47 scoli). Acest regim, face tot posibilul ca bastinasii sa degradeze, sa-si piarda identitatea nationala, sa devie oameni fara nationalitate, fara trecut si fara viitor. De aceea este o problema deosebit de dureroasa. Eu in afara de aceea ca este presiunea permanenta a regimului de la Tiraspol, aici se simte si o indiferenta a guvernului de la Chisinau: vorba multa, atentie in vorbe, iar in realitate practic nimic nu s-a schimbat.
Ce a fost cu zece ani in urma, aceea si a ramas. Am vazut de vreo 4 ori prin intermediul televiziunii si la radiou am auzit ca au fost invitati directori de scoli din Transnistria. Aceste 7 scoli care activeaza pe baza grafiei latine, dar si in pana in ziua de astazi nimic nu s-a schimbat! Nimic! Ca chiar mai mult decat atat: situatia si mai mult s-a agravat. Alta chestiune care este destul de dureroasa: oamenii care si-au sacrificat viata, au depus eforturi pentru satalitatea Republicii Moldova sunt astazi, daca nu uitati cu totul, in cuvinte parca este un sprijin, in realitate, nu exista lege pentru participantii, pentru veteranii de razboi.
Nu au un statut; ei nici nu sunt declarati oficial ca participanti la razboi, iar noi stim cei care am articipat la razboi ca au luptat practic Armata 14, bravii fii ai neamului nostru, care fara arme, cu mainile goale, cu dorinta de a-si apara pamantul, cu sentimental patriotic au incercat sa faca lucruri mari, cu regret nu s-a obtinut in linii mari sa-si realizeze acele scopuri, vise, dar nici cedarii. Regimul care a fost, aici si mai departe, cu toata dorinta, cu toate fortele care au fost in perioada aceea, enorme, nu s-a izbutit ca sa se extinda un teritoriu.
Mai mult decat atat: 11 localitati din raionul Dubasari, printer care 7 pe malul stang al Nistrului, astazi sunt subordonate puterii de la Chisinau. Toate celelalte, sunt subordonate regimului de la Tiraspol. Mai mult decat atat: sip e partea dreapta, unele localitati sunt sbordonate regimului de la Tiraspol.