Întrebare: Domnule Viceprim-ministru, deşi 15 ani de relaţii diplomatice pentru un stat constituie un termen relativ scurt, se poate constata cu uşurinţă o dinamizare vizibilă a relaţiilor noastre cu Statele Unite ale Americii. În contextul acestui jubileu, Vă rugăm să Vă referiţi la cele mai relevante realizări în raporturile ţării noastre cu acest actor de prima importanţă pe arena internaţională.
Răspuns: Statele Unite au fost printre primele ţări care au recunoscut independenţa Republicii Moldova, au stabilit relaţiile diplomatice cu ţara noastră, la 28 februarie 1992 şi în scurt timp şi-au deschis o misiune diplomatică permanentă la Chişinău. În acest termen relativ scurt, după cum aţi menţionat, am reuşit să realizăm în comun multe lucruri importante. Este important să reamintim că SUA au fost şi continuă să fie unul din cei mai siguri parteneri ai RM în soluţionarea conflictului transnistrean şi cel mai consecvent susţinător al reformelor economice şi democratice în RM. Anume cu sprijinul important al partenerilor noştri americani am reuşit să asigurăm o participare tot mai activă a comunităţii internaţionale în procesul de reglementare a conflictului transnistrean. Aş dori să remarc şi rolul deosebit al SUA în aderarea RM la OMC, care ne-au oferit consultanţă valoroasă şi susţinere fermă în procesul pre-aderare. Ne-am bucurat de sprijinul Statelor Unite şi în procesul de restabilire a cooperării cu FMI şi Banca Mondială, precum şi la restructurarea datoriilor externe ale ţării faţă de Clubul Creditorilor de la Paris. În acelaşi context al aprofundării cooperării bilaterale, am simţit susţinere permanentă a Statelor Unite în consolidarea participării ţării noastre la iniţiativele regionale de cooperare, care extind oportunităţile de colaborare, în special pe dimensiunea economică, cu ţările din această zonă. Am remarcat, şi cu alte ocazii, faptul că Statele Unite au devenit principalul donator de asistenţă tehnică, cu o pondere de circa 50% din volumul total de asistenţă străină oferită Republicii Moldova.
Î.: Vă referiţi la includerea Republicii Moldova în Programul Guvernului SUA Provocările Mileniului?
R.: În special, la acest program, cu atît mai mult cu cît el a avut o largă rezonanţă pozitivă în societatea moldovenească. Participarea Republicii Moldova la Programul Provocările Mileniului deschide un capitol nou în relaţiile bilaterale moldo-americane. Însăşi invitaţia la Program denotă gradul sporit al credibilităţii actualei guvernări de la Chişinău pentru politicile de promovare a valorilor democratice şi a reformelor economice. În acelaşi timp, progresele înregistrate de ţară în implementarea acestui program de anvergură lansat la iniţiativa Preşedintelui George Bush în anul 2004 ne permite să avansăm treptat în dialogul nostru cu Statele Unite spre un parteneriat durabil. Bineînţeles, includerea RM în acest Program constituie în egala măsură o apreciere şi un mare credit de încredere pentru ţara noastră, pe care noi va trebui să-l onorăm pe măsură. Totodată, sîntem conştienţi şi de responsabilitatea ce ne revine. Capacitatea ţării noastre de a elabora o propunere substanţială şi bine argumentată, din punct de vedere economic, pentru finanţare din cadrul celei de-a doua etape a Programului Provocările Mileniului va depinde mult, inclusiv, de gradul de antrenare a sectorului privat şi a societăţii civile în acest proces. Anume din această perspectivă, pentru anul în curs ne propunem o cooperare cît mai strînsă şi un dialog deschis cu întreaga populaţie, de la care aşteptăm o poziţie activă în ceea ce ţine de perspectivele de dezvoltare a ţării.
Î.: Domnule viceprim-ministru, V-am ruga să Vă referiţi la rezultatele cooperării moldo-americane prin prisma beneficiilor oferite cetăţenilor de rînd din Republica Moldova?
R.: Vă mulţumesc pentru această întrebare. De asistenţa oferită de Statele Unite beneficiază întreaga populaţie a ţării. Cu certitudine, de la realizarea cu succes a acţiunilor incluse în Planul de participare a ţării la prima etapă a Programului Provocările Mileniului în domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei vor avea de cîştigat toţi cetăţenii republicii. Nu pot să nu menţionez şi asistenţa umanitară sub formă de echipament medical, produse farmaceutice şi consultaţii medicale ale specialiştilor americani, oferită orfelinatelor şi şcolilor-internat, bolnavilor incurabil şi bătrînilor. În viitorul apropiat, anumite categorii de cetăţeni ai Republicii Moldova (studenţii, oamenii de afaceri, reprezentanţii cultelor ş.a.) vor beneficia de un regim liberalizat de vize pentru călătorii în SUA.
Î.: Ce presupune acest regim liberalizat de vize?
R.: După cum bine cunoaşteţi, începînd cu 1 ianuarie 2007, cetăţenii SUA pot intra pe teritoriul RM fără vize. La rîndul lor, categoriile de cetăţeni moldoveni, despre care am vorbit mai sus, vor avea posibilitatea de a obţine viza în SUA pe un termen mai lung, de 5-10 ani, cu intrări multiple, ceea ce îi va scuti de procedura adresării la misiunea diplomatică americană de fiecare dată cînd se intenţionează efectuarea călătoriei în această ţară. Şi bineînţeles, de cheltuieli suplimentare.
Î.: Stimate Domnule viceprim-ministru, în 2005 Republica Moldova şi-a dorit o cooperare mai intensă cu NATO în cadrul Parteneriatului pentru Pace (PfP) la care a aderat în 1994. SUA este ţara care a stat la originea Tratatului Nord-Atlantic, care a lansat iniţiativa PfP şi care la momentul de faţă, fără îndoială, este unul din cei mai influenţi Aliaţi. Cum aţi putea caracteriza relaţiile Moldovei cu SUA din perspectiva relaţiilor ţării noastre cu NATO?
R.: Este adevărat că decizia Republicii Moldova din vara anului 2005 de a adopta un Plan Individual de Acţiuni al Parteneriatului a impulsionat relaţiile bilaterale moldo-americane pe dimensiunea politico-militară a acestora.
Dialogul în acest domeniu, fireşte, are vechimea relaţiilor bilaterale. Moldova pe parcursul mai multor ani a beneficiat de asistenţă considerabilă în edificarea forţelor sale armate. Aici cu siguranţă aş menţiona Programul IMET destinat instruirii şi perfecţionării cadrelor militare, asistenţa recepţionată pe linia "Iniţiativei de la Varşovia" care permite participarea militarilor noştri la activităţile PfP fără implicaţii financiare din partea Moldovei, aşa-numitul Program Întrunit al Echipelor Militare de Contact (JCTP) în care participăm din 1999 şi altele pe care Moldova şi le-a ales.
Adoptarea IPAP, după cum am menţionat, a adăugat mai multă intensitate acestui dialog. Important este că dialogul respectiv este depolitizat, el reflectă necesităţile Republicii Moldova. Noi ne-am dorit reformarea sectorului de securitate şi apărare. O reformare care să fie în conformitate cu standardele occidentale, în spiritul transformărilor ce au loc în procesul de realizare a Planului RM-UE. Totodată, nu ne-am dorit discuţii şi polemici cu privire la statutul constituţional de ţară neutră al Republicii Moldova. Acest lucru este înţeles perfect la NATO, care, din cîte se cunoaşte, şi eu am vorbit de mai multe ori la acest subiect, nu estimează IPAP în calitate de stadiul preparator de aderare la Alianţă. Acest lucru este înţeles la Washington, fapt care favorizează implementarea IPAP cu NATO şi cooperarea în domeniul politico-militar cu SUA.
Î.: Cum a evoluat rolul SUA în procesul de reglementare a conflictului transnistrean şi care sînt perspectivele în acest sens?
R.: Participarea SUA în procesul de soluţionare a conflictului transnistrean a cunoscut o evoluţie graduală. Constat cu satisfacţie că în ultima perioadă de timp rolul SUA în procesul de reunificare a ţării noastre a ieşit la un nivel calitativ nou. Noi întotdeauna am menţinut contactul cu partenerii americani, dar odată cu conectarea SUA la procesul de negocieri politice privind reglementarea conflictului aceste contacte s-au transformat într-un dialog permanent cu mai multe subiecte pe agendă.
Astăzi, fără nici o rezervă, afirm că SUA reprezintă un partener sigur şi un susţinător activ al integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Poziţia expusă de către reprezentantul SUA la masa de tratative, deseori, este cea mai apropiată poziţiilor delegaţiei moldoveneşti. Aş dori să remarc aici rolul constructiv pe care îl joacă Ambasadorul David Kramer, reprezentantul Departamentului de Stat al SUA la negocierile în formatul "5+2". În acelaşi context, subliniez că SUA este cel mai consecvent şi principial susţinător al necesităţii implementării definitive a deciziilor de la Summitul OSCE de la Istanbul din 1999, privind retragerea completă a prezenţei militare ruse de pe teritoriul Moldovei.
Referindu-mă la contribuţia societăţii civile americane, reamintesc că în anul 2006 Asociaţia Baroului de Avocaţi din or. New York a publicat un studiu profund, analizînd aspectele-cheie ale conflictului transnistrean din perspectiva dreptului internaţional. Studiul respectiv a fost produsul lucrului voluntar efectuat de un grup de jurişti americani renumiţi, condus de către Mark Meyer şi Christopher Borgen.
M-aţi întrebat de perspective. Sînt sigur că cooperarea noastră intensă cu SUA va continua şi se va dezvolta. Reiterez dorinţa noastră de a vedea SUA şi UE în calitate de mediatori cu drepturi depline. Consider că experienţa şi resursele SUA sînt relevante în contextul democratizării şi demilitarizării regiunii transnistrene. Avem încă foarte mult de făcut şi contăm pe sprijinul SUA.
MOLDPRES